Tu spui, liniștit, „adevăr”
Ei se uită la tine și tac, fără să priceapă ce vrei, dar pentru că sunt oameni educați intreabă: „Cât costă?”
Tu le arăți mâinile goale, dar ei nu mai pricep gestul demult și, nedumeriți, dau să plece.
Tu alergi și le spui: „speranță”.
Politicoși, ei se opresc și intreabă incă o dată: „Cât costă?”
Iar tu nu știi ce valoare are speranța. Și taci.

Share this page on: