-Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
-Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
-Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
-Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…iar apoi tânjesc iar să fie copii.
-Că iși pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi iși pierd banii pentru a-și recăpăta sănătatea.
-Faptul că se gândesc cu teamă la viitor și uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul.
-Că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp.
Apoi am intrebat:
-Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le invețe copii tăi?
-Să invețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde in inima celor pe care îi iubesc… și că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se vindece;
-Să invețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin;
-Să invețe că există oameni care îi iubesc dar pur și simplu incă nu știu să-și exprime sentimentele;
-Să invețe că doi oameni se pot uita la același lucru și că pot să-l vadă in mod diferit;
-Să invețe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalți și că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei inșiși.
-Mulțumesc pentru timpul acordat… am zis umil.
-Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să știe? Dumnezeu m-a privit zâmbind și a spus:
-Doar faptul că sunt aici, intotdeauna.
